Am scris trei cărți care au fost publicate la Paris.

Prin ele am descoperit personaje și povești care, la rîndul lor, m-au învățat ceva despre mine. Am scris despre oameni care pot fi îngeri și despre alții care pot fi demoni. Dar pentru fiecare am avut acceași recunoștință. Ei și-au deschis sufletul și și-au arătat secretele, unele luminoase, altele întunecate. Nu poți scrie despre oameni pe care îi judeci.

A scrie presupune să cobori în cele mai adînci cotloane ale personajelor tale și în același timp să iei suficientă distanță față de ele. E un fel de complicitate distantă al cărui ax este recunoștința pentru celălalt, cel care se dezvelește pentru tine. A scrie este și un mod de a-ți vindeca rănile știute și neștiute. Și cu fiecare om vindecat de proprii lui demoni lumea poate deveni puțin mai bună.

 

les_roumains
le-chasseur
le_degel